Se spune ca fiecare persoană are o anumită doză de nebunie. Unele persoane au o doză mai mare altele o doză mai mica de nebunie. Eu as extrapola putina si as spune ca acest lucru este valabil si in cazul prostiei. Fiecare persoana are si cate un gram de prostie. diferența aici e a unele persoane au cu kilogramul.
Caz concret acum.
Se da o găleata de zece litri plina cu apa, o cana si o lingura.
Scopul?
Sa golim apa din găleata folosind in mod obligatoriu cana sau lingura. Ce crezi ca o sa aleagă prostul? Cu siguranță lingura. Ce faci tu atunci? Ca o persoana amabila căreia ii pasa de ceea ce se întâmpla in jurul tău si de persoanele din jurul tău, încerci sa-i dai un sfat prostului si ii spui ca este mai ușor si cu siguranță va termina mai repede de golit găleata daca folosește cana.
Ce face prostul?
Se enervează si vine cu replici de genul “bine ba ca ești tu mai deștept”. Prostule, eu nu sunt mai deștept si nici nu vreau sa par mai deștept, sunt doar o persoana normala cu o gândire logică si echilibrată. Vreau doar să te ajut, dar dacă tu ești prea prost ca să observi că vreau doar sa te ajut, îți meriți soarta.
Asta se întâmpla atunci cad prostia devine o stare de normalitate iar normalitatea este privita ca o stare de superioritate, si din nefericire astfel de situații întâlnesc tot mai des.